O stiu de cand eram mica. O faceau si mama si bunaca. Cred ca o stiti si voi.
Asa ca de curand, i-am cerut mamei reteta sa v-o arat si voua.
E tare frumusica si delicioasa. Arata bine pe orice platou cu prajituri si cu siguranta
cei mici vor fi incantati.
Ne trebuie:
3 oua (care se cantaresc=in jur de 160g)
daca ouale sunt mari si cantaresc pana la 190 g, folositi o tava cu 1-2 cm mai mare
unt
zahar
faina
(cele 3 de mai sus in acelasi gramaj cu ouale)
coaja de la 1/2 lamaie
un praf de sare
nuci macinate
– cantitati pt o tava de 21 x 25 cm –
Cum se face:
Se mixeaza untul la temperatura camerei cca 1 min, se adauga zaharul si se mixeaza pana isi creste volumul (2-3 min).
Cu cat untul este mixat mai mult, iese mai pufoasa si mai inalta prajitura.
Se adauga galbenusurile, pe rand, mixand in continuare, apoi coaja de lamaie.
Adaugam albusurile batute spuma cu sare, si amestecam cu o spatula. La final punem faina si omogenizam.
Turnam compozitia in tava de 21 x 25 cm,care a fost unsa cu ulei si tapetata cu faina.
Presaram pe toate suprafata nuca macinata, din abundenta si zahar tos in ploaie.
Coacem circa 15-20 minute la cuptorul preincalzit la 180C, pana trece testul scobitorii.
Cand este gata se lasa 5-10 minute sa se mai raceasca, apoi cu o forma rotunda de decupat biscuitii
sau cu un pahar se decupeaza in semuluni, incepand cu una din laturi, direct in tava.
Prima prajitura decupata va fi un cerc, pe care il facem semiluna taind din nou cercul.
Nu vom obtine numai semiluni,
avand scuza de a consuma pe masura ce o taiem, resturile de pe margine :))
Enjoy!
Le stiu, mi-au placut mult intotdeauna, insa mereu am avut senzatia ca sunt migalos de facut. Acum imi par chiar simple! Le voi incerca, cu siguranta, zilele urmatoare.
In concluzie, o prajitura excelenta(si de efect), intr-o prezentare de exceptie! Ultima fotografie cel putin, imi transmite ceva din bucuria sarbatorilor cu multe artificii. 🙂
Te pup cu drag, Edith si… la multi ani pe 2013!
Ce-mi plac! Le incerc si eu maine.
Iar pozele sunt superbe! 🙂
Miroase a sarbatoare!Minunate!
Ce mult imi place, mai ales ca este cu nuca.O sa o incerc si eu.Seara frumoasa!
Tocmai le-am terminat de taiat si mananc de zor la marginile ramase. 😛 Am revenit, asadar, cu impresiile: moi, aromate, excelente! Mai ales cu un pahar de iaurt sau o cana de lapte. Multumesc de reteta, Edith, weekend placut in continuare!
O bunatate de Semilune!Ti-am ‘furat’ reteta 🙂
Minunata, pur si simplu! E una dintre primele prajituri pe care am invatat sa le fac. Reteta o am de la mama si pentru mine prajitura asta se leaga strans de copilarie. Noi ne bateam mai intai pe “resturile de pe margini”, fiindca sunt crocante 🙂 O mai pregatesc si acum, cand e nevoie de ceva dulce si rapid, pentru ca e usor de facut si se coace repede 🙂
Da, asa este, si mie imi aminteste de copilarie 🙂
E foarte buna!Multumim!
cu placere, Madalina! 🙂