Din nou la Divan

Nu a trecut multa vreme de cand va spuneam despre prima vizita la Divan si despre experienta culinara si

culturala pe care o traiesti odata ce  treci pragul restaurantului. Nu aveam cum sa nu revin, pur si simplu nu aveam cum. 🙂

Ti se face dor de arome, ti se face dor de atmosfera si pur si simplu, cedezi si il vizitezi din nou.

De data asta, mai pe inserat, cam tarziu pentru o cina copioasa, dar cand pofta-i mare, nu ai ce face si cedezi.

Am inceput cu minunata crema de branza picanta, pe care o ador, ce a venit insotita de lipiile aburinde si pufoase.

Apoi am luat Adana kebap si vanata umpluta cu carne. De-li-cioase ambele!

 De baut am baut, ca si data trecuta ayran si limonada mojito, ca ne-au placut mult.

La sfarsit, ceai turcesc din partea casei 🙂 De data asta fara desert din pacate, ca era cam tarziu si pentru cina,

d-apoi pentru desert. Si uite asa, ne-am bucurat inca odata de atmosfera placuta si cosy a restaurantului Divan

si am admirat din nou decorul autentic turcesc, ceea ce va doresc si voua 🙂

Scaunele sunt din nuc masiv, reinterpretate si au ca sursa de inspiratie scaune otomane. Mesele sunt din paltin masiv

executate in Italia. Picioarele meselor din lemn masiv sunt inspirate din piesele de sah (sahul persan abstractizat – a fost sursa primara de inspiratie pentru imperiul otoman).

Placutele de pardoseala de marmura si ciment sunt facute manual in Turcia, desenele sunt otomane,

creand astfel o atmosfera autentica, de care daca nu ma pot bucura inca la ea acasa, ma bucur la noi “acasa”, in restaurantele Divan.

Bucatarul de la Divan, Salih Kilic pe numele lui, a copilarit în Sanliurfa printre tarabele de mirodenii, un loc despre care mereu

isi amintește cu lacrimi in ochi caci, după cum el insusi o spune, este locul în care a intalnit marea sa dragoste:

bucataria turceasca (aflam de pe site-ul thedivan.ro).

Daca va hotarati sa ajungeti la Divan, va doresc o experienta deosebita in acest bazar al simturilor,

asa cum il denumesc cei de acolo. 🙂