Turtele astea mi le facea bunica mea cand traia, iar la randul ei si ea le-a invatat de la mama ei.
Nu este o reteta deosebita, insa mie imi plac foarte mult.
Am luat reteta de la mama si cum nu prea ma incumet sa fac aluaturi,
este pentru prima data cand le incerc. Turte ca la bunica.
Ne trebuie:
450 g faina
7 g drojdie granule (la plic)
300 ml apa
1 lgt sare
5 lgt de zahar
Cum se fac:
Se cerne faina intr-un castron mare.
Se face o gaura in mijloc si se pune drojdia.
Punem apa pe foc cu sarea si zaharul si lasam pe foc pana acestea se topesc.
Daca incepe sa fiarba, o mai lasati putin sa se raceasca (trebuie sa ramana calduta).
Punem apa treptat in vasul cu faina, amestecand cu mana, pana obtinem un aluat compact,
destul de moale si lipicios.
In functie de faina este posibil sa va mai ramana 1-2 lg de apa.
Sau, daca ati pus-o pe toata si aluatul este prea moale, adaugati 1-2-3 linguri de faina in plus.
Framantam aluatul putin Nu foarte mult – eu oricum nu ma pricep),
apoi il acoperim cu o folie si il lasam la crescut intr-un loc calduros cca 2 ore.
Eu am lasat mai mult, ca am plecat de acasa, si aluatul a crescut ca nebunul,
insa cand miscati castronul, aluatul se lasa.
Aluatul este moale, se manevreaza cu mainile “infainate”.
Luam bucati din aluat (nu prea mari) si le aplatizam pe masa presarata cu faina.
Le dam prin faina si pe o parte si pe alta.
Trebuiesc facute groase de aprox. 7-8 mm (pentru ca in cuptor ele mai cresc).
Pe cat posibil incercam sa le dam forma rotunda (eu nu am reusit la toate).
Incingem bine cuptorul, punem o tava direct pe tabla de jos a cuptroului si lasam sa se incinga bine.
Puteti sa le coaceti si direct pe tabla cuptorului, dar mie mi s-a parut mai comod sa curat tava.
Punem turtele in tava, si le coacem cu usa cuptorului deschisa.
Ne uitam dupa cca 5 minute la ele, le intoarcem cu o paleta.
Cand sunt facute sunt usor bejulii (dar foarte putin).
Se pun pe o farfurie/platou/tocator si se acopera cu 1-2 prosoape de bucatarie
pe masura ce sunt gata, sa se pastreze calde si sa nu se intareasca.
Asa ies:
Mie imi place tare mult gustul lor si le mananc goale.
In principiu merg mancate cu orice pentru ca sunt dulci doar idee.
Si un close-up:
Am avut un soc. Si noua (mie si verisorilor mei) ne facea bunica din astea cand inca mai traia si noi eram mici.
Nu mai pot!!
Luna viitoare facem un efort si luam cuptor!
Pina atunci…….la cumnatica!
Wow, brontozaurel, ce coincidenta. Esti de prin Prahova?
Acu’ daca zici ca-i musai.. Numai sa nu zica sotia/prietena ca te-am bagat la cheltuieli cu retetele mele :))
http://floridecires7.blogspot.com/2009/02/concurs-lifestyle-blog_25.html
Edith te astept cu drag la concurs, daca iti face placere. Inscrierile pana maine la ora 11 am.
Minunate turtele. Yuummyy!!!
Edith, felicitari !!..pentru prima incercare ti-au iesit tare frumusele..sa nu mai spui,ca nu stii sa faci aluaturi..acum nu te mai cred :-))!!
mie imi plac sa le mananc si asa simple..fara alte combinatii..
te pup:)
o seara frumoasa in continuare
Multumesc Marcela! 🙂
Mona, multumesc frumos. Nu mi-au iesit mie chiar asa ca ale bunicai sau ale mamei, dar pt prima incercare a fost ok. Gustul a fost la fel de bun.
Multumesc oricum pt incurajare, esti draguta. Poate ma incumet in curand si la alte aluaturi dospite, cine stie..
Te pup si eu si sa ai o seara frumoasa.
Tare mult imi plac retetele mostenite de la mama sau de la bunica… Nu se poate sa nu fie bune!Am notat-o!
Da Irina, unele sunt taare bune cum e asta.
Insa nici de la cele noi nu ma dau inapoi.
Sper sa iti placa daca le incerci.
Mmmm ce bune sunt! Bunica mea mai face la tara!
Exact ce imi mai facea si mie bunica.Cred ca aproximativ toti avem aceasta amintire:)
O sa le incerc si eu Edith cat de curand.Multam’ de reteta de pe acum:)Pooop!!!
Fetele, se pare ca turtele astea erau o traditie pe vremea bunicelor noastre. Sa va traiasca (care le mai aveti) si sa va bucurati de ele! 🙂
Iulia, daca le incerci, te astept sa-mi spui cum ti-au placut 🙂 Pup!
Edith… Felicitari!!!! La cat mai multe aluaturi!!
Merci frumos, Bunny! Sa speram… 😛
Wow… Edith, ziceai ca nu te incumeti la aluaturi…, ti-au iesit SUPER turtele, mai astept pe viitor si alte retete de aluat, vad ca te pricepi si inca foarte bine!! 🙂 Pupppp!!
Iulia, esti dragutza, dar nu am facut cine stie ce minunatie (nici nu se compara cu cele facute de voi..).
Sper ca pe viitor sa mai incerc si alte aluaturi.
Pup!
Buna.Te urmaresc de ceva timp, dar nu am avut curajul sa-ti scriu. Chiar ma intrebam zilele trecute cum as putea sa fac aceste turte la aragaz. Le-am facut ieri dupa reteta ta si au iesit super. Multumesc de ideea cu coptul.carmina
Buna, Carmina! Ma bucur ca mi-ai scris si ca ti-au placut turtele.
Le-ai facut tot in cuptor, nu?
Te mai astept!
Buna Edith, iti urmaresc retetele de ceva vreme, si astazi am indraznit sa-ti scriu, pt ca dupa ce am mancat turtite cateva saptamani la rand, zi dupa zi, aseara am incercat o variatiune, si a iesit asa grozava, incat chiar voiam sa-ti zic. am facut aluat de turtite aseara tarziu, reteta ta, i-am pus un alt castron in cap si am lasat-o pe aragaz peste noapte, la temperatura normala de bucatarie,dimineata era uriasa si am impartit-o in 7 bilute cu mainile infainate, si le-am inghesuit intr-o tava de chec pe 2 randuri. i-am pus iar un castron in cap, si am plecat la inot cu fi-miu; cand am revenit era asa crescuta ca era sa iasa din tava. am uns totul cu ou, am presarat mac si la cuptor cam 45 minute la 300 Fahr. a iesit o pufosenie super draguta, zici ca era impletita; nu am apucat s-o pozez, ca s-a terminat instant la pranz, dar o repet azi sau maine cu siguranta, si iti trimit si poza daca nu apuci s-o faci tu inainte.Mersi mult de inspiratie, si pt asta, si pt celelalte, si daca vrei ceva super crescut si pufos, trebuie sa-ti incerci propria reteta :-)); sigur merge si cu timp de asteptare mai mic, dar la mine asa a fost programul; te pup si multumim.
Raluca, merci frumos de idee! Chiar nu m-am gandit sa le fac sub forma de paine. Neaparat sa-mi trimiti o poca cand mai faci, si cu sectiune 🙂 Eu nu cred ca ajung sa o fac cunrad, deci tot la tine imi e speranta 😛
Te mai astept cu impresii daca mai incerci si alte retete! Te pup!
Incercati si cu seminte de chimen negru (egiptean) le da un parfum nemaipomenit.Dar cred ca ar trebui mai putin zahar si mai multa sare
valentina, mie asa imi plac mai dulcege (oricum nu ies dulci), voi puteti sa nu puneti deloc zahar…
in ceea ce priveste chimenul negru, la noi nu se gaseste, mie mi-a adus o prietena din Turcia, insa folosesc la alte preparate, turtele astea imi amintesc de copilarie si le prefer asa.
Super turte…mi-au iesit extraordinar de bune.
Ma bucur ca ti-au placut, Florin! Asa este, sunt minunat de bune 🙂
In Ardeal se numesc palanete si bunica mea le facea cu urda si marar, branza sarata de oaie si cu varza dulce :):))) …Erau o minunatie, mai ales sa le cocea la cuptorul de lut de afara.
Demult spun ca fac asa ceva, dar aveam o dilema, in a le coace intr-o tigaie de aluminiu pe foc sau in cuptor in tava, merci pentru lamuriri 🙂
Diana, poti incerca si varianta asta, la tigaie. Este delicioasa! 🙂
https://www.edithskitchen.ro/paine-africana/
Buna! Bunica ni le facea pe plita si asa le si numeam: “Turte pe plita”. Acum ma duc acasa si, cu toata caldura, fac un set de turte. P.S. Bunica mea era la Pascani, deci Moldova e plina de ele! 🙂
Da, acum facem varianta la cuptor, in lipsa de plita 🙂