De cand nu ati mai mancat friganele? Eu nu mai mancasem de muuulti ani si intr-o zi, am venit de la servici cu pofta de friganele.
O pofta maaare, indeajuns de mare ca sa le si fac la ora tarzie.
M-am gandit sa va amintesc si voua de ele, pentru ca cu siguranta v-au insotit copilaria…
Scuzati calitatea pozelor, insa sunt facute in graba, pentru ca asa cum am spus pofta era mare 😛
paine veche de 1-2 zile
oua
lapte
zahar vanilat
zahar pudra
un praf de sare
ulei de palmier
Cum se fac:
Simplu de tot. Feliem painea, punem laptele intr-o farfurie si dizolvam in el 2 plicutele de zahar vanilat.
In alta farfurie batem ouale cu unpraf de sare (1-2 oua in functie de cate felii de paine folosim).
Punem ulei intr-o tigaie cam de 2 degete si il incingem bine. Eu folosesc ulei de palmier cand prajesc in baie de ulei (ceea ce se intampla foarte rar).
Inmuiem feliile de paine pe rand in lapte si apoi in oua si le punem cu grija la prajit in uleiul inchins.
Le prajim pe ambele parti pana sunt aurii si frumoase.
Scoatem pe hartie absorbanta si pudram cu zahar pudra.
O alta varianta, sarata, ar fi sa renuntam la zaharul vanilat din lapte si sa radem peste friganele putin cascaval, cat sunt calde pentru a se topi frumos.
Ambele variante sunt foarte bune, eu de data asta am ales varianta dulce.
Si acum bucurati-va de gustul copilariei… cel putin pentru mine friganelele fac parte din mancarurile cu iz de copilarie.
Enjoy!
LLAAVVIINNIIAA a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. “FRIGANELE”:
Incearca asta! N-o sa regreti!
“link”
Lavinia, multumesc pt link, interesanta reteta, insa nu maipublic linkuri in comentariile de pe blog.
o bunatate !! mama mea le facea insa fara zahar si le punea mereu linga mincarea de mazare, daca nu ai mincat asa poate incerci, mai exista si varianta cu ceva brinza rasa in ou sau chiar presarate de calde..
bag sama ca esti ardeleanca draga edith!eu le fac fara zahar si le servesc cu spanac sau mazare,mai ales in zi de post (eu tin postul greco-calolic)si inainte de a le trece prin lapte le frec cu un catel de usturoi taiat in doua.
Cristina, cu mazare nu am mancat, am mai auzit, dar de cascaval am scris si eu spre sfarsit, asa topit pe ele mmm o nebunie 🙂
Pansy, sunt nascuta in prahova, nu-s ardeleanca, insa asa mi le facea mama…
Ideea cu catelul de usturoi e geniala 🙂
Vai ce bune sunt! Chiar ca mi-am adus aminte de bunica cand ni le facea. Dulce mai bun nu era …decat friganele si clatite.
toate cele bune!
scuze .. dorm in post se vede treaba, n-am citit pina la coada reteta ta,sau am sarit rinduri 🙂 Eu fac chiar azi iar cu mazare ca am cam stat cu gindul la ele:-).
In primul rand, fotografiile sunt minunate. In al doilea rand, mi-ai adus aminte de mama care ne trezea dimineata cu miros de friganele. Intr-o zi a amestecat si cacao in zaharul cu care le pudra. Au iesit grozave.
Nicoleta, asa e, alaturi de clatite, ne indulceau copilaria 🙂
Cristina, nu-ti face griji, mie mi se intampla frecvent :))
Trebuie sa le incerc si eu cu mazare 🙂
@mamasiiubita: Multumesc, insa sunt facute pr graba…
Mmm cred ca sunt bune si cu cacao, nu am mancat 🙂
eu cunosc aceste “friganele” sub numele de gigi-papa 😛
incercati varianta cu scortisoara in lapte. sunt foarte bune!
Si mie imi plac foarte mult , mi-ai facut o pofta…:)varianta mea e putin diferita de a ta dar tot la fel de delicioasa. Eu amestec ouale batute cu zaharul, esenta de vanilie, un praf de sare , laptele si 2 linguri de faina. Iese ca un aluat de clatite in care scufunzi felia de paine si apoi o prajesti. Sper sa va placa si varianta asta la fel de mult.
cred ca-s minunate si asa 🙂
de acasa de la mama nu am mai mancat. sunt delicioase. noi le ziceam bundas 😉
si eu tot facute de mama mancasem ultima data, cu muuulti ani in urma 🙂