Astazi va arat una dintre cele mai bune retete de mancare incercate de mine in ultima vreme.
Si nu exagerez cu nimic cand spun asta. Este plina de aromeee, minunata, numai buna de servit fierbinte acum iarna.
Este o supa specifica zonei italiene Toscana, zona pe care eu o ador si unde sper sa ajung intr-o zi..
Celor care ati incercat tocanita poloneza, va spun ca aduce la gust cu ea.
Minitartele astea sunt rapide si tare bune. Le puteti servi atat pe post de mic-dejun
cu ou deasupra cum le-am facut eu, cat si simple, pe post de aperitiv la petreceri.
Se pot face si marimi mai mici pentru a fi servite pe post de “finger food”.
Daca in ultima vreme am inceput sa coc paine, dupa cum v-am spus,
era musai sa mai incerc si alte aluaturi.
Melcii de fata sunt incredibili de buni, sa va mai spun cum miroase in bucatarie cand ii coaceti??
Neaparat sa nu ii faceti cand va este foame!! :))
Iubesc cupcakes-urile, pentru forma lor, pentru gust si pentru crema pe care o au.
Nu stiu de ce am asteptat pana acum sa fac primele mele cupcakes.. insa va garantez ca nu vor fi ultimele.
Odata ce ti-au intrat in sange, nu le mai scoti asa usor. :P
Plus ca am descoperit crema asta absolut incredibila care merge incercata
in “n” combinatii.
Astazi m-am oprit la varianta cu ceai verde matcha care este un ceai de origine japoneza,
foarte sanatos, plin de antixidanti, deci mai putine remuscari cand savuram
delicioasele cupcakes, ca doar, face bine la sanatate, nu? :))
Mai multe despre ceaiul matcha puteti citi aici.
Mi-a placut foarte mult gustul, este prima data cand incerc matcha, insa nu va fi ultima.
Are gust de ceai verde, usor de pamant, cumva .
Nu sarbatoresc Valentine’s Day, insa pentru un mic dejun ca asta si alte dovezi de dragoste,
nu avem nevoie de o ocazie speciala, zic eu.
Vazusem demult pe net ideea asta (nu mai retin exact unde..) si am tot zis sa o incerc, insa abia acum am reusit.
Si asa cum v-am promis pe Facebook, va arat in seara asta cum am facut inimioara
din crenvursti cu ou in interior, dupa mai multe tentative esuate.
Sau asa-numitii “shortbread cookies” cum le spun englezii. Daca nu i-ati incercat, e musai.
Se topesc in gura, iar in combinatie cu ciocolata, dau dependenta!
Va sfatuiesc sa pastrati si pentru a 2-a zi (chiar si a 3-a) pentru ca sunt din ce in ce mai buni.
Nu va spun ca eu nu am mai avut a doua zi decat cateva bucati, pentru ca in ziua cand i-am facut,
pana sa ii glazurez cu ciocolata, am dat peste bolul in care erau si i-am imprastiat pe toti pe jos.
Evident 80% din ei s-au facut praf. Asa ca am mai ramas cu cca 10 bucati sa ii glazurez si sa ii pozez.
Sa va mai spun ca i-am mancat dupa ce i-am cules de pe jos? :)) Nu va mai spun, dar au fost tare buni!
